clasa IX

Popoarele antichitații

I. Popoarele Orientului Antic

1.Mesopotamia

a a)Sumerieni ocupă partea de sud a Mesopotamiei

  - Întemeiază oraşele stat: Ur, Uruk, Nippur, Lagaş

  - Ocupaţiile principale erau creşterea animalelor, agricultura, vânătoarea şi meşteşugurile

  - Erau conduse de regi 

  - religie politeista

b b)Akkadieni 

  -s-au aşezat în centrul Mesopotamiei 

a-aveau aceleaşi ocupaţii şi religie ca şi sumerienii

  -Oraşe- stat Akkad, Kis, Babilon

  -Sargon I imperiul akkadian

  - Hamurabi  primul cod de legi.

c c)  Asierienii 

  -regiunea de nord a Mesopotamiei

  -populaţie nomadă şi războinică

  -Oraşe-state: Assur, Ninive

        2. Egiptenii

  -Se formează regatele Egiptul de Sus şi Egiptul de Jos, de-a lungul fluviului Nil

  -regele Narmer  uneşte cele două regate

  - Se ocupau cu agricultura, comerţul, meşteşugurile

1

   3. Evreii 

  - migrează din Asia Mică în Egipt

  - unirea celor 12 triburi sub conducerea lui Moise

  -Regatul lui Israel sub conducerea lui Saul

  -Regatul Evreilor constituit în timpul regelui David cu capitala la Ierusalim

I  II. Popoarele europene

11.  Indo-europenii 

   -Origine:Asia Centrală  sau Asia Mică

  -Triburi de războinici 

- -sunt asimilati de localnici

   2. Grecii

  -și-au exercitat supremația în Mediterana in mileniul II.

  -se dezvoltă două civilizaţii; civilizația minoică și civilizația cretană

  -cele patru triburi care formează grecii; dorienii, ionienii, aheii, eolienii

  -Sec. VIII î. Hr. marea colonizare greacă

13. Romanii 

  -se formează mil,. II î. Hr. în  din  populaţii indoeuropene, etruscii, latinii, sabinii

44. Tracii

1 -populaţie indo-europeană se aşază în spaţiul cuprins între Marea Neagră, Marea Egee,Carpaţii Nordici, Peninsula Balcanică

  -Triburi conduse de regi

  -Relații comerciale cu romanii și grecii

15. Geto-dacii

   -menţionaţi în izvoarele grecești (Herodot) și latine (Caesar)

  - Ocupaţii: agricultura, păstoritul, extragerea şi prelucrarea aurului, schimburi comerciale

  - organizaţi în triburi şi uniuni de triburi conduse de regi

     

     Monarhia egipteană 

-În mileniului IV î.Hr., s-au constituit cele două regate egiptene: Egiptul de Sus, Egiptul de Jos unificare de către faraonul Narmer  

1.Regatul vechii egiptean;

-dezvoltarea agriculturii, a meşteşugurilor, intensificarea  comerţului, extinderea reţelei de canale.

- teritoriul împărțit nome(unitate teritorială)

-Statul era condus de către faraon, ajutat de vizir si administrat de funcționarii publicii scribe

2. Regatul mijlociu

-Se reface autoritatea central

-se instituie cultul personalităţii faraonului

-Capitala este mutate la Teba

-Se produce sincretismul între Amon şi Ra se instituie cultul lui Osiris

3. Regatul nou egiptean

-Se reface unităţii statului egiptean, restabileşte autorităţii faraonilor

-Perioadă de maximă înflorire economică şi culturală

-perioadă de expansiune teritorială, Regatul egiptean se transformă în imperiu.

-Faraonul; bun comandant militar, organizare administrativă eficientă din perspectiva politicii imperial

- cei mai importanţi Ramses I si Ramses II

- Sfârşitul dinastiei a XX-a marchează începutul declinului monarhiei egiptene

Domocraţia ateniană

-La începutul mil I regiunea Atticii este cuprinsă de micii aşezări intră sub autoritatea Atenei

-La început puterea aparţinea regelui, cu timpul acesta va fi împărţită şi cu eupatrizii (aristocraţia), iar conducătorul va fi ales din rândul arhonţilor (magistraţi).

1.Epoca lui Solon:

- reforma censului, se formează un sfat (bule) aveau atribuţii juridice, administrative şi politice

-creşte rolul politic al Adunări cetăţenilor (Ecclesia)

-Se instituie un tribunal al poporului.

2.Epoca lui Clistene:

-împarte populaţia în 10 triburi

-bubele cresc la 500 de membrii

-colegiul celor zece arhonţi care au funcţii administrative şi juridice

-Ostracismul este modul prin care adversarii politicii în urma votului cetăţenilor sunt alungaţii din cetate timp de 10 ani.

3.Sparta

- condusă de un regim aristocratic, condusă de doi regi care deţin puterea militară şi religioasă

-Regii fac parte din Sfatul bătrânilor (Gerusia)

-Cetăteni erau adunaţi în Apella care votează legile şi desemnează 5 efori (magistraţi) care supraveghează respectarea legilor

4.Secolul lui Pericle

-epoca de dezvoltare culturală

-războiul peloponesiac 431-404, între Liga de la Dellos (oraşele organizate în jurul Atenei) şi oraşele organizate cu sistemul aristocratic şi organizate în jurul Spartei. Atena este înfrântă iar iar locul acesteia este luat de către Sparta

- creşte puterea Macedoniei

Roma antică

1.                  Regalitate

-Roma a fost întemeiată în secolul VIII Î H. de Romulus şi Remus

-Regele  - avea puteri limitate , era judecător şi preot, în conducerea statului era ajutat de Senat şi Adunarea poporului

-Populaţia cetăţii era împărţită în  patricieni şi plebe.

2.         Republica romană 509 I.H. – 27 I.H.

Instituţiile Republicii

-Magistraturi: doi consuli ; în caz de mare primejdie – un dictator, pretorii, cenzorii tribunii poporului

-Senatul: instituţia supremă

-Adunările poporului (comiţiile): comiţia curiata; comiţiile centuriate; comiţiile de triburi

Reformele;

- luptele dintre plebei şi patricieni: primele legi scrise : „Legile celor XII table”

- reformele fraţilor Gracchus: pentru sprijinirea plebeilor

-Caius Marius reforma armatei

Expansiunea romană

- cucerirea Peninsulei Italice: supunerea latinilor şi samniţilor; cucerirea Tarentului

-cucerirea Cartaginei: -264 î.Hr prin războaiele punice

- cucereşte Macedonia Grecia, Asia Mică şi Siria, Egiptul, Hispania şi Gallia.

Izbucnirea războaielor civile conduce către dictatură , formează primul triumvirat – Crassus , Caesar  şi Pompei, -în 43IH.  – se formează al doilea triumvirat – Octavian , Marcus Antonius şi Lepidus.

3.Imperiul roman

-Octavianus instaurează  în 27 î. Hr Imperiul

a) Principatul

-Octavian îsi ia titlul si mai apoi de Caesar, devine Imperator Caesar Augustus

- împăratul; comandant suprem al armatei şi guvernator al provinciilor, primul om în stat, deţinea principalele magistraturi: consul, tribun, preot suprem

-Se menţin instituţiile republicane : Adunarea poporului,  Senatul- avea atribuţii diminuate

-Întinderea imperiului: teritorii din Europa, Asia, Africa, aceasta perioadǎ – pax romana

-împărați; Octavian; Traian; Hadrian, Septimius Severus, Vespasian

b) Dominatul

-Diocleţian pune capăt anarhiei militare  şi pune bazele monarhiei absolute dominatul.

-Constantin cel mare continuă reformele iniţiale de Domiţian iar prin edictul de la Milano oficializează creştinismul

-împăratul Teodosiu împarte imperiul; imperiul roman de răsarit (Roma), imperiul roman de apus (Constantinopol)

Regatul dac

-din neamul tracilor

-sunt organizaţi în triburi si uniuni de triburi conduse de un sef militar

-sunt amintiţi în izvoarele  greceşti (Herodot) şi cele latine (Caesar)

-religie politeistă (Zalmoxis)

Burebista

-Uneşte triburile pe cale militară şi prin alianţe

-Cucereşte coloniile greceşti de la Marea Neagra (Histria, Tomis, Callatis)

-Stabileşte capitala la Sarmisegetuza Regia

-După moartea s-a regatul de divide

Decebal

-unifică regatul dac

-primul conflict cu romani în timpul împăratului Domiţian în 89 devine client al Romei

- războaiele daco romane in timpul împăratului Traian

-primul război 101-102 dacii pierd la Tape, Decebal devine suspus la Romei

-perioada între războaie; Decebal încheie alianţe politice si militare, Traian construieşte podul de pe Dunăre de la Drobeta

- al doilea război 105-106 romani asediază capitala, Decebal fuge în munţi şi de sinucide

- Dacia este cucerită şi devine provincie romană

Moştenirea culturală a antichitații

1.      Arhitectura orientală

a)      Mesopotamia

-arhitectura este dominate de idea religioasă si de cea monarhică fiind în serviciul regelui Caracteristici:

-construcții de mari dimensiuni, materialul de construcție- caramida nearsă, predomină: zidurile, palatele și templele

-Cel mai reprezentativ monument ziguratul

b) Egipt

- arhitectura este legată de construcția orașelor, de religie și de cultul morților

Caracteristici: stil solemn, sobru, se bazează pe ideea vieții după moarte, monumentele sugerează și glorifică eternitatea materialul de construcție: piatra.

-Forme arhitecturale: Piramida în trepte (regelui Djoser), Piramida-complexul de la Gizeh-Kheops, Khefren și Mikerinos, templele, obeliscul.

2.      Arta Greciei antice

a)      Arhitectura

-construcții de palate și temple, înconjurate de cele mai multe ori de ziduri înalte de apărare.

-piatra și marmura

-Stilurile greceşti: ionice, dorice, corintice. Cel mai important monument Acropolele

b) Sculptura

-dimensiunile mari, nuduri, basoreliefuri, cea mai cunoscuta sculptură Zeus din Olimp.

c) Pictura

-decorativă, decorative pentru temple, vase ceramice

d) Știința

-Matematica; Thales, Pitagora

-Filosofia; Socrate, Aristotel, Platon

-Medicina; Hipocrate

-Fizică; Arhimede

-Istorie; Herodot

-Literatura: Homer, Hesiod

-Teatrul; Sofocle, Aristofan

3.      Arta romana

-s-a inspirat din cea greacă

-inovații: arcul de boltă, cupola

-Materiale de construcție: cărămidă arsă, mortarul și betonul din roca vulcanica.

-Realizarile arhitecturii romane; drumurile romane (via), ziduri de apărare, forumurile erau pieţe publice în care romanii se întâlneau să-şi rezolve problemele vieţii de zi cu zi, columnele ( aminteau de victorii), arcurile de triumf, termele erau băi publice, dar şi locuri de distracţie şi destindere pentru romani, apeductele, Coloseumul.

-Sculptura, statuile şi busturile împăraţilor sunt printre cele mai reuşite portrete din marmură, Basoreliefurile sunt des folosite la decorarea edificiilor publice şi a monumentelor.

-Pictura,  au folosit fresca, au reprezentat scene din viaţa de toate zilele, din mitologie.

            

Marile religii

Iudaismul;

–        îşi are originea în Mesopotamia, este centrat în jurul unui singur Dumnezeu (Yahve), cartea fundamentală Talmudul

–        mesajul religios este iubirea faţă de oameni şi dreptate, respectarea celor 10 poruncii

–        În centrul religiei stă Moise

Creştinismul

–        în centrul creştinismului stă Iisus

–        mesajul religios, se bazează pe cele 7 taine. Semnul crucii este gest prin care începe şi se termină rugăciunea.

–        se răspândeşte rapid, datorită mesajului său, însă sunt persecutaţii de împăraţii precum Nero, Domiţian.

–        este recunoscut de către Constantin cel Mare în anul 313 prin edictul de la Milano.

–        În anul 1054 datorită conflictelor între catolicii şi ortodocși are loc marea schismă.

Islamismul

–        în centrul se află Mohamed

–        Coranul este cartea sfântă, cuvântul lui Allah, credinţa trebuie să vină din suflet. Coranul se bazează pe mărturia credinţei, rugăciunea, milostivenia, postul (Ramadanul), pelerinajul la Mecca.

Budismul

–        apare în India şi se răspândeşte în China, Japonia.

–        în centrul religiei se află Buddah

–        doctrina budistă are la bază 4 adevăruri: universalitatea suferinţei, sursa suferinţei, eliberarea de suferinţă, calea prin care se ajunge la Nirvana.

Formarea popoarelor europene

a) Popoarele germanice

-germanii de nord (danezi, suedezi, norvegienii), germanii de răsărit (goţii, vadalii, burgunzii), germanii de vest anglii, saxonii, suevii, bavarii, francii

b) Slavii

-nord-est (ruşii, ucrainenii, bieloruşii), către vest (polonezii, cehii, slovacii), către sud (slovenii, sârbii, croaţii, bulgarii)\

c) Fino-ungricii

- ungurii, finlandezii şi estonienii.

d) Turcii

- originari din Asiei Centrale

-religie musulmană

-cuceresc teritorii din Asia, Europa

e) Arabii

-originari din Peninsula Arabică

-triburile sunt unificate de către Mohamed

- cuceresc teritorii din Asia Centrală Africa de Nord, Siria, Irak 

Etnogeneză  românească

Etnogeneza proces de formare al unui popor. Etnogeneza românească - procesul  de formare al poporului român se încadrează într-un proces general continental.

Poporul roman s-a format la nord și la sud de Dunăre, în spaţiul romanităţii răsăritene, reprezintă sinteza  dintre civilizaţia  traco-dacica și civilizația romană, influenţat și de civilizatia slavă, încadrându-se în procesul general de formare a popoarelor şia  limbilor romanice;

Limba română :

-fondul latin  60 %

-fondul slav 30 %

- fondul dac 10 %

Demografie, economie medievală 

- baza economie medievale era agricultura 

- Mortalitatea era ridicată datorită foametei, epidemiilor, etc.

-Are loc o mărire demografică datorită progresului agriculturii, se perfecţionează utilajele şi tehnica, se adoptă brăzdarul din fier, plugul cu roată, se foloseşte calul, astfel cresc suprafeţele cultivate. 

-Domeniul feudal era compus din: rezerva feudală (porţiunea lucrată în folosul seniorului), lotul ţăranilor primit în schimbul unor obligaţii(rentă).

Lumea urbană

-dezvoltarea comerţului şi a meşteşugurilor vor duce la dezvoltarea oraşelor

-Oraşul de formează în jurul unui castel sau mănăstire, de a lungul unui drum.

-Societatea urbană era compusă din ; patriciatul (fam nobiliare negustori, cămătarii), burghezia( patronii), meşteşugari (calfe, ucenicii, micii negustorii)

Ierahia feudală

Seniorii cei care oferă protecţie şi vasalii „cei care luptă” si oferă protecţie clerului şi ţăranilor, formează ordinul cavalerilor

- legatură era făcută prin contractul vasalic care are la bază feudul şi crează obligaţii reciproce.

-Domeniul feudal primit de vasali este domeniul feudal care la moartea vasalului revenea seniorului. -- proprietarul domeniului avea privilegii militare, judiciare, administrative şi fiscale, etc. 

-Domeniul feudal conferea putere economică şi politică, stăpânea pamântul, animalele. 

-Domeniul se compunea din Rezerva seniorială care cuprindea castelul, terenurile arabile, livezile, pădurile, păşuni, lotul taranului

-Castelul era construit pe înalţimi, accesul se făcea cu ajutorul unui pod mobil, construcţia principală era donjonul turnul principal, la etaj se afla sala cea mare iar la nivelurile superioare se aflau dormitoarele.

Arta medievală 

a) arta romanică

–       - numele a fost inspirat de arta romană şi influenţată de arta bizantină şi arabă

–        -apare la sfârşitul sec X şi se răspândeşte rapid în tot spaţiul catolic.

–   -bisericile sunt construite după un plan rotund în cruce grecească sau latină, sunt utilizate bolta semicirculară, coloanele, turnul.

–        -sculptura şi pictura sunt ordonate arhitecturii şi se adresează elitei formate din monarhi. Artistul este preocupat să reprezinte absolutul.

–        -primele monumente romantice apar în Franţa, Italia, Spania. 

b) arta gotică

– -renaşterea lumii urbane este legată de catedralele gotice. Predomină edificiile religioase dar şi constucţii civile de palate, primării, spitale.

–      -este introdus principiul verticalităţii: elemente ogiva, arcul de susţinere, vitraliul.

–     -sculptura şi pictura se desprind de sub dominaţia arhitecturii, sculptura domină exteriorul catedralelor.

–    -primele catedrale apar în Franţa Notre Dame, Germania Koln, Anglia Canterbury, Italia Domul din Milano. 

Imperiu bizantin

-la începutul statul bizantin avea un caracter latin
-odată cu domnia lui Justinian capătă un caracter grecesc, elaborează Codus Iuris Civilis(cod de legi)

-În sec VII-lea imperiul pierde posesiuni importante din Orient şi Africa, iar frontiera dunăreană se prăbuşeşte. 

-Pentru câteva secole bizanţul duce o politică de defensivă. Imperiul capătă un puternic caracter grecesc.

-Heraklios îşi ia titlul de basileu, acesta organizează statul, administraţia, introduce thema(unitate administrativă).

-În timpul dinastiei macedonene este reluată politica de expansiune, iar Vasile al II-lea Macedoneanul cel mai mare împărat bizantin este cucerită peninsula Balcanică.

-În timpul dinastiei Comenilor imperiul intră în perioada de declin, în 1261 în timpul lui Mihail al VIII-lea Paleologul, Constantinopolul este cucerit iar imperiul latin este desfiinţat. În 1453 Constantinopolul este cucerit de către otomani

Ideologia bizantină

Bizanţul este primul stat care are la baza ideologia creştină, ideologia imperial susţine ideea că împăratul este alesul lui Dumnezeu şi reprezentatul acestuia pe pământ. Nu există o lege în ceea ce priveşte succesiunea la tron , împăratul poate să îşi asocieze la domnia unul dintre fii co-împărat. Cultul împăratului devine o adevărată religie.

Împăratul avea prerogative administrative, judiciare, financiare, militare şi bisericeşti. 

Regatul franc

-Sub domnia lui Carol cel Mare regatul franc, cunoaşte o perioadă de expansiune

-În anul 800 este încoronatul  ca “împărat roman”

-Carol cel mare încearcă să integreze în imperiul teritoriile cucerite

-Cultura cunoaşte o dezvoltare, susţine dezvoltarea şcolilor, are loc renaşterea carolingiană
-După moartea sa imperiul se divide între fii săi.

Dinastia Capet

Fondatorul dinastiei Hugo Capet

autoritatea regelui scade datorită sistemului feudo-vasalic, creşte puterea aristocraţiei, această perioadă este cunoscută sub numele de etapa monarhiei feudale

-Se consolidează caracterul sacru al regalităţii, regale era alesul lui Dumnezeu şi se impune succesiunea ereditară

-Centralizarea, Filip al II-lea August, măreşte domeniul regal în defavoarea Angliei

-Filip al IV-lea cel Frumos întăreşte autoritatea centrală şi alipeşte noi teritorii.

Războiul de 100 de ani

între Franţa si Anglia

La început Anglia obţine succese importante

În timpul domniei lui Carol al VI- Franţa se afla în pragul dezastrului

Regele Henric al V-a ocupă o mare partea a Franţei

Franţa este salvată de către Ioana d Arc care îl convinge pe Carol al VII-lea să se încoroneze rege al Franţei.

Instituţiile statului medieval

Regele se transformă din suzeran în suveran.

Instituţile centrale; consiliul regal, parlamentul şi curtea de conturi

Regele era comandantul suprem al armatei, judecător suprem, şeful administraţiei, bătea monedă. Adunarea stărilor generale, formată din reprezentanţii nobilimii, clerului şi oraşelor

Stările generale erau folosite pentru impunerea ajutoarelor băneşti. Adunarea stărilor au avut tendinţa de a controla şi limita autoritatea regală astfel apare monarhia stărilor.

Imperiul romano-german

După dividerea imperiului carolingian, Francia orientală a început să fie denumită Germania

Otto I(cel Mare) s-a încoronat ca împărat la Roma în anul 962.

Otto al III Iea s-a încoronat ca împărat roman în anul 996, iar statul a început să fie denumit  Imperiul romano-german mai târziu a primit denumirea de Sfântul imperiu romano-german

După stingerea familiei Ottonilor în Germania şi Italia au reapărut fărâmiţările politice

 A început conflictul dintre împăraţii şi papalitate (lupta pentru investitură).

Dinastia de Habsburg 
primul împărat  Rudolf I

A crescut puterea nobililor dar şi fărâmiţarea feudală, peste 3000 de state care îl recunoşteau pe împărat doar formal 

Carol al IV-lea care adopta reforme importante Bula de aur.

Instituţiile imperiului romano-german

Statul era condus de către împărat ales de 7 prinţii electori. În conducerea statului, împăratul era ajutat de către Dieta imperiale care reprezenta o adunare politică şi legislativă formată din reprezentanţii principilor, seniorilor, şi a oraşelor imperiale. Camera imperială de Justiţie care soluţiona cazurile de litigii între seniori.

Formarea statelor medievale româneşti

Transilvania

Existau formaţiuni prestatele voievodatele lui Gelu, Glad si Menumorut

În secolele XI și XIII, Transilvania este cucerită de maghiari și organizată ca voievodat unic.

Voievodul atribuţii militare, administrative, juridice, supus regelui Ungariei

Din punct de vedere administrativ teritoriul era organizat în comitate (maghiari), scaune (saşi secui), districte (români)

Naţiunile privilegiate maghiari, sasi, secui, romani naţiune tolerată

Transilvania devine în 1541 principat autonom sub suzeranitate turcească

Țara Românească

Formaţiuni prestatale voievodatele lui Litovoi si Seneslau, cnezatele lui Ioan si Farcaş

În 1291 descălecatul lui Negru-Vodă din Făgăraș la Câmpulung.

Întemeietorul este considerat Basarab I

În 1330, la Posada, Basarab I obține independența Țării Românești față de Ungaria.

 Moldova

Existau formaţiuni prestatale codrii, câmpuri şi ţării

S-a format prin două descălecate: descălecatul lui Dragoș din Maramureș care a întemeiat un stat-marcă cu rol de apărare, stat vasal Ungariei și descălecatul lui Bogdan din Maramureș care i-a alungat pe urmașii lui Dragoș și a format un stat independent

Dobrogea

Întemeiată de Dobrotici

în timpul domniei lui  Mircea cel Bătrân a fost alipită  Ţării Românești.

Instituții centrale:

-Domni, Sfatul Domnesc, Adunarea Țării, Biserica, Armata

Califatul arab

După moartea lui Mohamed este ales şef al comunităţii Abu Bakar care se proclama calif.

Criza prin care trec statele vecine uşurează succesele militare ale arabilor, astfel cuceresc Siria, Palesina, Irakul, imperiul Persan, Egiptul.

Pământurile cucerite erau lucrate de către localnici în schimbul tributului, se manifestă toleranţa religioasă.

Datorită luptei pentru succesiune se formează două tabere; suniţi ( fideli califatului), şi şiţii ( susţin conducerea statului de către descendenţi lui Mohamed).

În anul 661, guvernatorul Siriei se declară calif, mută capital la Damasc şi pune bazele dinastiei Omeiazilor, au fost cucerite noi teritorii din Magreb până la Oceanul Atlantic şi Valea Indului.

În timpul dinastiei Abbasizilor califii şiiţi au mutat capitala la Bagdad Statul s-a împărţit în 3 califate :Bagdad, Egipt, Cordoba.

Cu timpul are loc degradarea statului arab.

Primul contact cu lumea europeană a avut loc în 711 când arabii ajung in Spania. Expansiunea spre Occident a fost oprită de Carol Mare

Imperiul otoman

Turcii sunt originari din Asia Centrală care în urma războaielor ajung să ocupe o mare parte din Peninsula Asia Mică.

In timpul lui Osman I (1299-1327), statul său primind numele de otoman. Urmaşii lui Osman şi-au luat titlul de sultan (monarh de tip oriental).

Urmaşii lui Osman au încercat să îşi extindă teritoriul prin cuceriri.

Factorii care au determinat expansiunea otomană se găsesc în stabilitatea politică a statului otoman, decăderea statelor europene din Balcani, dezbinarea între statele creştine din Apusul Europei şi Imperiul Bizantin. Cea mai importantă cauză a fost însă organizarea militară, armata fiind constituită din ieniceri şi spahii.

armatele otomane au cucerit pe rând state din Peninsula Balcanică Europa Centrală sau Asia. În anul 1453 sultanul Mehmed al II-lea (1451-1481) a cucerit oraşul Constantinopolul, În urma campaniilor militare otomane, unele ţări şi-au pierdut independenţa (Bulgaria, Grecia, Bosnia, părţi din Ungaria), unele devenind paşalâcuri, iar altele au fost nevoite să accepte suzeranitatea otomană, păstrând autonomia internă în schimbul unui tribut, cum a fost cazul Ţărilor Române.

Sultani Baiazid I, Mohamed al II-lea, Soliman Magnificul.

Cruciadele

Cruciadă-expediţie militară creştină împotriva statelor musulmane sau a ereticilor.

Cauzele

politice ,afirmarea turcilor şi campaniile acestora de cucerire, pierderile teritoriale ale imperiului Bizantin şi dorinţa împăratului  de a-şi recâştiga teritoriile pierdute

economice normanzii dar şi negustorii bogatelor oraşe italiene erau interesaţi de stăpânirea marilor drumuri comerciale care legau Asia de Europa

religioase pelerinajele la locurile sfinte sunt îngrădite acum de turcii selgiucizi; Papa spera să dobândească stăpânirea spirituală asupra întregii lumi

Desfăşurarea cruciadelor

Prima cruciadă, se formează armate conduse de conţi şi mari duci din Franţa, Germania, Italia. Sunt cucerite Niceea, Edessa, Ierusalimul unde sunt create regate, principate, comitate.

A doua cruciadă porneşte de la cucerirea Edessei de către musulmani, aceasta este un eşec pentru cruciate.

Cruciada a treia participă Frederic Barbarossa, Filip al II-lea August, Richard inimă de leu.

Cruciada a patra are drept scop eliberarea Ierusalimului, este cucerit oraşul Zara şi se organizează o expediţie de eliberare a Constantinopolului.

Următoarele cruciade urmăresc menţinerea teritoriilor existente, însă majoritatea expediţiilor eşuează.

consecinţele cruciadelor

Nobilimea sărăcită şi decimată  în războaie, a pierdut teren, în vreme ce oraşele, cunosc un mare avânt, apariţia statelor centralizate, întărirea autorităţii regale, intensificarea antisemitismului, stoparea expansiunii turce în Orient, europenii monopolizează căile comerciale din Marea Mediterană, intensificarea schimburilor cu Orientul.

Politica voievozilor români

În secolele al XVI-lea statutul internaţional al Ţărilor Române este determinat de doi factori, raporturile dintre marile puteri vecine, obiectivele politice externe româneşti.

Cauze: Ţările Române nu au resursele necesare unor acţiuni ofensive de durată în teritoriul inamic, Strategia lor militară este defensivă se aplică „tactica pământului pârjolit”.

Obligaţiile Ţărilor Române faţă de Imperiul otoman: plata tributului,

Mircea cel Bătrân (1386-1418)

-           a  fost domnitor al Ţării Româneşti

-           este primul domn român care participă la cruciade

-           cauzele înfruntării cu otomanii au fost : preluarea Dobrogei şi alianţele ţărilor creştine împotriva otomanilor

-           1389: participă la lupta antiotomană de la Kossovopolje (Câmpia Mierlei)

-           10 oct. 1394/17 mai 1395: victoria de la Rovine împotriva lui Baiazid

-           7 martie 1395: tratatul încheiat cu Sigismund al Ungariei împotriva otomanilor în vederea alungării acestora de la gurile Dunării şi din Europa

-           1396: aliaţii creştini sunt înfrânţi la Nicopole de către otomani

-           1402: intervine în luptele pentru tron din Imperiul Otoman, susţinând diferiţi candidaţi, care însă nu au ajuns la conducerea imperiului; acest fapt va duce la impunerea în 1417 a unui tribut anual şi pierderea Dobrogei

-           1418: moare şi a fost  înmormântat la Mănăstirea  Cozia

Iancu de Hunedoara (1441-1456) a fost voievod al Transilvaniei

- 1443-1444: “campania cea lungă”, campanie antiotomană sfârşită prin o pace încheiată cu sultanul la Seghedin; pacea este favorabilă creştinilor pentru că turcii se obligă să înceteze orice confruntare timp de 10 ani, sunt eliberate teritorii creştine

- 10 nov. 1444: înfrângerea creştinilor la Varna

- 1448: lupta de la Kossovopolje este câştigată de otomani în urma unei trădări

- 1456: Victoria de la Belgrad contra lui Mehmet II

-  1456: moare şi a fost  înmormântat la Alba Iulia

Vlad Ţepeş (1456-1462 1476) a fost domnitor în Ţara Românească

-după urcarea pe tron a refuzat să plătească tribut turcilor

-    1461-1462: eliberează Giurgiul

-    16/17 iunie 1462: atacul de noapte de la Târgovişte întreprins împotriva otomanilor

-  boierii, fiind nemulţumiţi de politica domnului au trecut de partea lui Radu cel Frumos (pretendent la tronul ţării), iar în urma unei scrisori false adresate regelui Ungariei, Matei Corvin, domnul a fost în temniţă la Buda până în anul 1476

- eliberat la cererea lui Ştefan cel Mare, domnul redobândeşte tronul, dar după 2 luni este ucis de către boieri

- 1476,  moare fiind decapitat, iar capul dus la Constantinopolul

Ştefan cel Mare (1457-1504)

a fost domnitor în Moldova

 1462: atacă Chilia pe care o cucereşte abia în 1465

1473: întreprinde o incursiune în Ţara Românească împotriva lui Radu cel Frumos, pe care îl înfrânge

10 ianuarie 1475: obţine la Vaslui o victorie importantă împotriva otomanilor conduşi de Soliman paşa

-  12 iulie 1475: încheie un tratat de alianţă antiotomană cu Matei Corvin regele Ungariei

-   iulie 1476: victoria otomanilor la Războieni

-  1484: otomanii cuceresc Chilia şi Cetatea Albă

-  1485: devine vasal al regelui Poloniei

-  1489: întăreşte alianţa cu Ungaria din 1475

 -  1497: la Codrii Cozminului înfrânge oastea lui Ioan Albert al Poloniei

-  1499: este recunoscută independenţa Moldovei de către Polonia şi Ungaria

-  1504: moare şi este înmormântat la Mănăstirea Putna

 Mihai Viteazul (1593-1601)

- domn al Ţării Româneşti, apoi şi în Moldova, Transilvania

- înfăptuieşte prima unire a ţărilor române, deşi unirea sa are un caracter personal

 - aderă la Liga Creştină (coaliţie antiotomană iniţiată de Imperiul Habsburgic)

- 20 mai 1595: semnează la Alba Iulia un tratat cu Sigismund Bathory, regele Ungariei, prin care puterea domnului este limitată

- 23 august 1595: la Călugăreni, Mihai obţine o victorie semnificativă împotriva lui Sinan paşa, fapt care asigură independenţa ţării (aceasta va fi recunoscută în 1597 de otomani)

- 28 oct. 1599: victoria de la Şelimbăr îi oferă ocazia domnului de a începe politica de întregire a teritoriilor româneşti; la 1 nov. 1599, intră în Alba Iulia 

- 4 mai 1600: ocupă Moldova realizând astfel prima unire a ţărilor române

- în urma nemulţumirilor, Mihai va pierde teritoriile cucerite (Transilvania: lupta de la Mirăslău: 18 sept. 1600; Moldova: lupta de la Gurăslău: 3 august 1601)

-  9 august 1601: moare/ este ucis la Turda

Umanismul si renasterea

Cauzele

Italia se dezvoltă din punct de vedere social, economic, comercial, oraşele italiene cunosc o perioadă de înflorire

Apariţia tiparului lui Gutenberg

Apariţia noii clase sociale care are la dispoziţie resurse financiare, aceştia vor sprijinii artişti exemplu familia de Medicii

Umanismul

Ideologie care pune in centrul atenţiei omul, locul şi rolul său în societate. Pentru învăţaţii vremii omul este o fiinţă înzestrată cu raţiune, liber să cunoască lumea. Pune accent pe redescoperirea valorilor antichităţii, pe valorificarea raţiunii şi dorinţa de cunoaştere a trecutului.

Opere umaniste: Niccolo Machiavelli „Spiritul critic”, Erasmus din Rotterdam „Elogiul nebuniei”, Thomas Morus „Utopia”.

Renaşterea artistică

este un fenomen de înnoire socială şi culturală, care a apărut în Europa, în secolele al XV-lea şi al XVI-lea, caracterizată prin redescoperirea interesului pentru cultura şi arta antichităţii clasice.

Arhitectura

Artişti: Giuliano da Sangallo, Giotto.

Inovaţii: arcul rotunjit, bolta semicilindrică, domină coloanele, cupole.

Arhitectura, se construiesc atât construcţii civile cât şi religioase exemplu domul din Florenţa, catedrala Sf. Petru

Sculptura

Pune în evidenţă frumuseţea corpului uman. Tehnici statuia ecvestră, basorelieful, nudul

Artişti; Michelangelo(David, Pietra), Donatello(David)

Pictura

Apare desenul anatomic, perspectiva liniară, se studiază luminile, personajele sunt încadrate într-un décor trăsăturile feţei şi gesturile sunt fireşti.

Literatura Dante Alighierii-“Divina comedie” , Giovanni Boccaccio-“Decameronul”

Artiştii: Michellangelor (Capela Sixtină), Leonardo Da Vinci (Monalisa, Cina cea de taina) Rafael, Botticelli, Rafael.

Reforma religioasa

Cauzele

a) religioase:  bogăţia excesivă, cumpărarea şi vinderea funcţiilor bisericeşti, vânzarea indulgenţelor, viaţa scandaloasă a unor papi

b) economico – sociale:  taxele mari către Biserica, acumularea şi folosirea proprietăţilor de pământ în mod neonest de către clerul catolic, burghezia dorea o biserică mai săracă, simplificarea ceremonialului religios şi un  calendar cu mai puţine sărbători

c) culturale: - apariţia noilor curente – Renaşterea şi umanismul; tipărirea cărţilor în limbile naţionale

Reforma

Jan Hus, traduce biblia in cehă, introduce principiul predestinării.

Luteranismul, în contextul crizei bisericii din Germania, Martin Luther îşi începe activitatea, el a afişat pe uşa catedralei din Wittemberg (oct. 1517) 95 de teze în care se pronunţa împotriva vânzării indulgenţelor, combate autoritatea papală şi ierarhia clerului, susţine mântuirea prin credinţă, având ca principală sursă Biblia, acceptă doar botezul şi împărtăşania, , traduce biblia în limba Germana. Lutheranismul s-a răspândit în centrul şi nordul Germaniei, în nordul Europei, ajungând până la saşii din Transilvania.

Calvinismul, Jean Calvin, se bazează pe predestinarea, viaţă morală şi activă, interzicerea luxului, dansului, jocurilor de noroc, cârciumilor, s-a răspândit în Franţa, Ţările de Jos, Scoţia, Ungaria, Transilvania este mai bine cunoscută sub numele de Biserica Reformată.

Anglicanismul apărută în Anglia (1534), în timpul regelui Henric al VIII-lea, regale devine seful biserici

Contrareforma

Poziţia Bisericii catolice faţă de propaganda reformatoare.

Indexul (lista de cărţi interzise)

Inchiziţia instituţie de pedepsire a ereticilor si a celor care combat autoritatea biserici catolice

Absolutismul monarhic

Cauzele

-Dezvoltarea manufacturilor şi a comerţului;

-Lupta dintre nobilime şi burghezie de care va profita regele;

-Creşterea domeniului regal;

Monarhia îşi sporeşte autoritatea devenind monarhie absolută.

Atribuţiile monarhului

Numeşte înalţii demnitari

Emite legi

Este suprema autoritate judecătorească

Stabileşte şi percepe impozite

Bate monedă

Este comandantul armatei

Conduce politica externă a ţării

Instituţiile monarhiei absolutiste

Regalitatea - instituţia supremă în stat

Veniturile regalităţii (ordinare – de pe domeniul regal şi extraordinare – din impozite)

Cancelaria regală; elaborează actele oficiale, corespondenţa monarhului şi organizează activitatea sa politică

Justiţia regală – instrument important   în lupta împotriva marii nobilimi

Armata permanentă – formată din mercenari, dotată cu arme de foc

Adunarea stărilor are rol legislativ, alcătuite din reprezentanţii stărilor privilegiate, are atribuţii restrânse, este convocată rar doar pentru a vota taxe şi impozite, în Franţa Adunarea stărilor generale, în Anglia Parlamentul, în Spania cohorte

Statul nobilimii are în continuare un statut privilegiat, păstrează unele funcţii tradiţionale medievale, depune jurământul de credinţă faţă de suveran, este exclusă de la treburile politice, primeşte funcţii în armată şi favoruri la curtea regală

Absolutismul în Franţa

Este instaurat de către Francisc I (1515-1547) şi Henric al lI-tea (1547-1559).

În timpul dinastie de Burbon acesta cunoaşte perioada de apogeu. Henric al IV-lea de Burbon (1589-1610) a pus capăt războaielor religioase prin Edictul de la Nantes (1598) prin care recunoştea libertatea religioasă a hugenoţiilor.

Ludovic al XIII-lea (1610-1643) ajutat de cardinalul Richelieu a consolidat monarhia absolută, participă la războiul de 30 de ani, Franţa devine cea mai importantă putere europeană.

Ludovic al XIV-lea (1643-1715), în timpul său absolutismul cunoaşte perioada de apogeu, acesta este ajutat de cardinalul Mazarin, iar mai apoi de ministrul Colbert. Acesta creează un aparat birocratic pentru a controla structuriile statului, îşi consolidează poziţia atât în Franţa cât şi în Europa

Absolutismul în Anglia

În Anglia acesta este iniţiat de către Henric al VII-lea (1485-1509) acesta i-a o serie de măsuri pentru consolidarea monarhiei: crează un nou sistem de impozite, confiscarea averilor marilor nobilii, încurajarea comerţului şi industriei

Henric al VIII-lea (1509-1547) devine seful bisericii anglicane, a neutralizat Parlamentul, conduce ca un monarh absolut.

Elisabeta I (1558-1603) transforma Anglia într-o mare putere, încurajează comerţul, în 1588 prin înfrângerea Invincibilei Armada pune bazele imperiului colonial englez. Urmaşi săi Iacob I şi Carol I continuă politica absolutistă.

Absolutismul în Spania

Monarhia absolutistă în Spania este reprezentată de dinastia de Habsburg, prin model de monarh absolut fiind Carol Quintul care a încercat să restaureze monarhia universală.

Filip al II-lea (1556-1589); a anulat libertăţii şi priveghii proviincilor spaniole, a diminuat rolul Cortesurilor, era sprijinit de armată şi biserică, încearcă să îşi impună dominaţia pe plan european, pierde războiul cu Anglia şi pierde posesiuni din Ţările de jos. După moartea sa Spania decade

Absolutismul în Rusia

Petru cel Mare (1682-1725) construieşte o administraţie centralizată, a eliminat Adunarea Ţării, adaugă noi posesiuni teritoriale, Rusia ajunge o mare putere europeană

Războiul de 30 de ani 

Harta politică a Europei în prima jumătate a secolului al XVII-lea

Puteri europene și implicarea în război:

- Imperiul Romano – German: dorința de a domina Europa

- Franța: opoziție față de habsburgi; înconjurată de această dinastie

- Spania: dinastie habsburgică; aliată cu Imp. Romano - German

- Anglia: opoziție față de hegemonia habsburgică

- Suedia: opoziție față de habsburgi – concurență pentru controlul litoralului baltic

- Polonia: neutră

- Imperiul Otoman: neutră

Cauzele declanșării războiului de 30 de ani

- politice: opoziția internă și internațională față de Habsburgi

- interese economice

- divergențe religioase: Imp. Romano – German era divizat între catolici și protestanți;

Forţele participante la război au fost:

Uniunea protestanta: în sprijinul căreia au intervenit militar pe parcursul războiului Franţa, Cehia, Olanda, Danemarca, Suedia si Transilvania:

Liga catolica sprijinita de către Spania şi Statul papal.

Etapele războiului

a) etapa cehă (1618 – 1620):

- alegerea ca împărat a lui Ferdinand al II-lea a declanșat revolta nobilimii protestante cehe; defenestrarea de la Praga

- Confruntare între Liga catolică, condusă de Maximilian I de Bavaria, și Liga protestantă, condusă de Frederic al V-lea, prințul elector al Palatinatului.

- victorie catolică la Muntele Alb

b) etapa daneză (1625 - 1629):

- Christian IV dorea zona Hollstein și Episcopatul Bremen

- înfrânt la Lutter  și Dessau (1626)

- 1629: Edictul de Restituire

c) etapa suedeză (1630 – 1635):

- 1631: lupta de la Breitenfeld; prima victorie majoră a protestanților

- 1632: victoria de la Lutzen; moartea lui Gustav Adolf

- 1634: Nordlingen - victorie decisivă austro-spaniolă

d) etapa franceză (1635 – 1648)

- Tratatul franco – suedez

- rațiunea de stat: principiu conform căruia toate considerațiile personale, inclusiv cele morale, trebuia să fie subordonate apărării intereselor de stat.

- 1643 - Rocroi: victorie franceză în fața Spaniei

Consecinţele războiului

Războiul s-a încheiat cu Pacea de la Westfalia. La 30 ianuarie 1648 se încheie Tratatul de la Münster, dintre Spania si Tarile de Jos.

 In urma razboiului:

  -se pun bazele Prusiei

  - Franta obţine teritorii germane şi graniţele cu Spania pe Pirinei;

  -libertatea cultelor protestant şi catolice garantate;

  -recunoaşterea Republicii Olandeze ca stat independent;

  - Germania rămâne fărîmiţată.